Pilda lui Gheorghe

Era o groapă cu noroi

Ce strângea apa de la ploi

Soare cald precum cuptorul

Încălzea –n groapă nămolul

Gheorghe –n drum spre casă beat

Cade în nămolul cald

Şi îşi spuse-n gândul său

Nici aici nu-i aşa rău

Câţi drumeţi treceau pe drum

Spuneau ,ăsta-i un nebun

Omul ăsta n-are minte

Şi-şi vedeau de drum-nainte

Trezit deodată ca din vis

Cum se-nvârtea-noroi a zis

Aşa mi-i dat mie să mor

În groapa asta cu nămol

S-a-ntors cu faţa către cer

Şi strigă DOAMNE milă-ţi cer

Cum sta-nămol cu faţa-n sus

Deodată-l vede pe IISUS

-I-ntinde mâna cu blând grai

 Şi-i spune hai la mine-n rai

Dar dute-ntâi te spală bine

Să nu mai ai noroi pe tine

Îţi dau un rând de haine noi

Dar nu mai merge prin noroi

Şi a plecat DOMNUL IISUS

La TATĂL DUMNEZEU DE SUS

Iar Gheorghe stă acum în stradă

Curat frumos dar se întreabă

Pe care cale merg acum

Căci nu mai sânt cărări pe drum

Priveşte-n faţă şi-napoi

Drumeţii-s plini toţi de noroi

Iar Gheorghe strigă tare sus

Îmbracă-i şi pe ei IISUS

UN GLAS DIN CER RĂSUN-AŞA

O Gheorghe nu-i voi îmbrăca

Ei n-au privit vreodată-n sus

Să ceară mila lui IISUS

Aleargă prin noroi de zor

Şi adun-averi în casa lor

Şi plâng mereu că n-au că-s goi

Aşa e omul un noroi