Pavel un frumos băiat
Liberat de-armată
Gândi că-i timpul de-nsurat
Să-şi caute o fată
Era Marina o vecină
Privea cu milă şi nesaţ
Când o-ntâlni lângă grădină
O prinse aşa puţin de braţ
Ea e frumoasă dar păcat
Că n-a ieşit la horă
Că nimeni n-a venit în sat
Ca să o ia de noră
Iar lumea-n sat o cam bârfea
Că stă cam mult în casă
Că zestre multă nu avea
Şi-i cam răutăcioasă
Iar lui-era milă de ea
Că lumea grija-i poarta
Că –i ruşinoasă,aşa e ea
Dar fata –i pare coaptă
El o chema seara la gard
Vorbea privindu-i sânii
Ofta din greu bietul băiat
Uitând de bârfa lumii
Şi azi aşa şi mâini aşa
Veni şi ziua-n care
Când el aşa fără să vrea
Îi fur-o sărutare
Şi încă una două trei
Văzu că fete-i place
Îi spuse ,numără de vrei
Dar lasă-mi gura-n coace
Îndată s-au îndrăgostit
De bârfă nu le pasă
Iar într-o zi s-au logodit
Ş-au mers la el acasă
Iubirea lor a fost de ajuns
Un gaj pentru vecie
Şi la Dumnezeu au plâns
Să-nceapă o căsnicie
Zburdau,râdeau,se-mbrăţişau
Şoptindu-şi gură-n gură
Şi loc în casă nu aveau
Şi nici în bătătură
Iar când avea timp ca să stea
Un ceas cu ea acasă
Cu flori în păr o-mpodobea
S-o facă mai frumoasă
Mergea cu ea la pieptănar
S-o facă ca o zână
Era o vrajă-ntr-un pahar
Şi vraja se amână
Privind la cer el căuta
Într-un noian de stele
O stea să semene cu ea
Dar nu găsi-ntre ele
Privi la lună şi-i striga
Tu lună eşti urâtă
Tu vezi ce mândră-i mândra mea
Tu parcă eşti o slută
Privi la soare şi-l certa
Tu eşti urât ca ciuma
La tine nu mă pot uita
Dar mândra mea-i ca zâna
Iubirea lor nebună-n grai
Să spun cuvinte nu mai am
Când ea era ca Eva-n rai
Iar el precum Adam
O fericire de nespus
Când s-a născut feciorul
Că nume la copil au pus
De drag să-l cheme Doru
Dar la un loc nu pot să stea
C-aşa e de când lumea
Ca nora şi cu soacră sa
Să nu-şi mai deie mâna
Şi plugul vieţii l-au schimbat
L-au dat pe altă brazdă
Într-un oraş ei au plecat
Toţi trei stăteau în gazdă
Şi el muncea destul de greu
Căra bagaje-n piaţă
Pe ea a-nscriso la liceu
Să-şi schimbe rostu-n viaţă
Şi greul parcă-i mai uşor
Şi totu-i fericire
Când Doru-n casă-i un odor
Şi-n casă e iubire
Trecu un an, trecură patru
Ea termină liceul
Iar Pavel se gândi săracul
Că se termină greul
Dar ea-l sărută într-o zi
Şi-i spuse cu sfială
Că ştie cât de greu va fi
Dar vrea din nou la şcoală
Că vrea s-ajungă avocat
Să aib-un loc de muncă
Şi vor avea neîncetat
Un ban de pus în pungă
Şi el se învoi uşor
Şi o-nscri la facultate
La drept,dar sărăcia lor
Se vede de departe
Dar nu există odios
Mai crud ca sărăcia
Distruge tot ce e frumos
Iubirea,bucuria
Ş-acum salariul lui e mic
N-ajunge dar înfine
Să plece el sau învoit
La muncă-n ţări străine
Acum sânt trei şi toţi trei plâng
Că pleacă feribotul
Ce grea e despărţirea când
Rămâne-n urmă totul
Şi parcă marea lăcrima
Prevestind năpasta
Iar Pavel însă nu credea
Că-şi părăsi nevasta
Şi a plecat bătut de gând
De tot cei drag departe
Ca să câştige cât mai mult
Muncea şi zi şi noapte
Şi puse ban pe ban la loc
Făcând economie
Trimise acas-să-şi ieie bloc
Să nu mai stea-n chirie
El perna-n braţe o strângea
De dorul ei în fine
O mângâiere doar avea
Că cei de acasă-s bine
Că au acum căsuţa lor
Şi Doru-i primu-n clasă
Să-i ia băiatului motor
Ş-apoi se-ntoarce acasă
Trecură anii an de an
Marina-i avocată
Şi-avea birou la tribunal
Şi viaţa e schimbată
Şi parcă visul se-mplini
Avea şi ea de muncă
S-aducă-n fiecare zi
Un ban să-l pună-n pungă
Iar el trimite un răvaş
Că va mai sta un an
E dor de ei dar a rămas
Să mai adune-un ban
Trimite la copil motor
La doamna lui maşină
Şi ca surpriză tuturor
Porni şi el să vină
Luă vaporul şi porni
Simţind parc-o sfială
Şi-n două zile poposi
În tara lui natală
Să meargă acasă nu avea
Adresa nouă scrisă
Dar merse la nevastă-sa
Să-i facă o surpriză
Şi inima-i bătea în piept
Şi-i tulbura tot gândul
Deschise uşa-ncet încet
Şi intră înăuntru
Iar ea-l privi peste birou
Era pe ceartă pusă
Şi-i strigă ,intri ca un bou
Nu ştii să baţi la uşă?
Iubirea mea priveşte-s eu
Ia uită-te la mine
Priveşte-mă sânt soţul tău
Ce vin din ţări străine
Iar ea îi strigă:Afar-acum
Ce-a fost a fost şi gata
Nu te cunosc,eşti un nebun
Iar viaţa mea e alta
El sugrumat parcă de-un bici
Îi cere ,dă-mi feciorul
Ea strigă afară şi aici
Să nu mai pui piciorul
5.
Deodată intr-un tinerel
Şi-l cunoscu îndată
E Doru seamănă cu el
Şi o să-i zică tată
Eşti Doru tu odorul meu
Ce mare te-ai făcut
Priveşte eu sânt tatăl tău
Dar nu mai cunoscut
Era-i micuţ când am plecat
Abia treceai de prag
Eşti mare şi frumos băiat
Odorul meu cel drag
Mi-ar place acum să te alint
Eşti mai înalt ca mine
Şi nu mă satur să mă uit
Odorul meu la tine
Îi spuse tânărul fălos
Şi fără de ruşine
Domnule nu te cunosc
Ia mâna de pe mine
Mamă acesta-i un nebun
Şi nu-nţeleg ce spune
Te rog alungă-l chiar acum
Ne face de ruşine
Toţi trei gândeau acum pe un ton
Toţi trei sau dus cu gândul
Că bine-ar fi pe bietul om
Să-l fi-nghiţit pământul
Condeiul meu nu poate scri
Şi nici hârtia spune
Pavel cum se despărţi
De ce-i mai drag pe lume
Rămas pe drumuri făr-un leu
Mereu strigă pe Doru
Te rog tu cititorul meu
Să fii judecătorul
de Negrut Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu